În duminica următoare am mers la altă biserică cu hramul Sfânta Treime. Aici bisericile au o altă arhitectură decât în România. În jurul acestei biserici se plimba Dana cu fata când o scotea la aer. Acum curtea era plină de maşini. Abia a avut Ionuţ loc unde să parcheze. Această biserică e mai mare, e ca o catedrală. Pe lateral se poate intra cu căruţul. Sunt acolo multe familii tinere cu copii. Şi aici sunt scaune şi cred că încap 2-300 de oameni, dar lumea mai stă şi la etaj şi urmăreşte slujba ca pe un spectacol. Când scot Sfânta Evanghelie ies pe o uşa laterală din Altar, trec prin faţa scaunelor şi o duc în Altar. Iar când citesc Sfânta Evanghelie se urcă pe o scară prin mijlocul bisericii. Şi aici biserica e plină. Nu m-am mai dus să aprind lumânări, dar m-am închinat pe la icoane. Icoane sunt şi în spate şi pe mijlocul bisericii. Am observat că din loc în loc erau nişte sobe mici încălzite cu butelii. Sus pe stâlpi erau montate ventilatoare pentru vremea calduroasă. Fiindcă vara e foarte cald se fac slujbele aşa de dimineaţă. Pe la 9,30 slujba e gata. Slujba e aceeaşi ca la noi recunosc multe cântări, dar sunt şi multe lucruri care diferă de ceea ce e în biserica la noi. Nici o femeie nu are capul acoperit. N-am prea văzut să stea cineva în genunchi. În anumite momente se ridică în picioare şi stau cu capul aplecat. Când ies cu Sfintele daruri nu ating cu ele nici un enoriaş, fiind scaune nici n-ar fi posibil. Dar preotul trece cu Sfintele Daruri prin biserica pe un anumit traseu. În faţă e cineva cu cadelniţa si mai mulţi copii cu un fel de steaguri pe care eu nu le-am vazut pe la noi. La împărtăşanie se pregătesc nişte culoare cu un fel de gărduleţ din stâlpi şi şnururi groase special pregatite, pe unde vor merge oamenii să se împărtăşească. Pentru că sunt mulţi oameni, împărtăşeşte şi preotul şi diaconul. La fel lumânarea nu se ţine în mână când se ia Sfânta Împartăşanie, ci se aprinde la intrarea în biserică. Mi-a plăcut că aici erau foarte multe familii tinere cu copiii la împărtăşit. După ce s-a terminat slujba, cine n-a apucat să ia anafură din coşuri mergea şi lua de la preot. Aşa că am trecut şi eu şi am luat si m-am şi închinat pe le icoanele de la Altar, m-am cam ciocnit de unii că ei aveau altă ordine de a merge prin faţa icoanelor şi eu am ezitat să trec prin faţa altarului cum făceau ei. Altarul fiind foarte mare erau şi foarte multe icoane. În faţa scaunelor şi lateral era altă serie de icoane. Biserica e mare şi frumos pictată şi mă simt bine când urmăresc Sfânta Liturghie, având în faţă o carte de rugăciuni care are Sf. Liturghie în româneşte. Îmi pare rău că nu înţeleg predicile care sunt destul de lungi şi bănuiesc că sunt destul de interesante, de lumea ascultă cu atenţie. Dar dacă ştiu ce Evanghelie s-a citit îmi mai amintesc de predicile de la biserica din România.
