De când a început Dana servicul, programul meu e acelaşi. Dau de mâncare Teodorei, o schimb şi o scot la aer pe terasă. Aria mea de acţiune e limitată. Nu mă mai sună nimeni pe telefon( în afară de copii care întreabă de Teodora), nu-mi sună nimeni la uşă pentru diferite probleme de asociaţie sau pur şi simplu să ceară pentru un maslu, o înmormântare sau să ceară de mâncare. Nu avem televizor şi la radio nu aud decât greceşte. Când mă uit pe geam sau pe terasă mi se pare că oraşul e pustiu. Când şi când vezi câte un om trecând pe jos. De altfel lumea se mişcă, dar cu maşinile. Ionuţ mi-a spus că bătrânii merg cu scutere. Sunt locuri unde pensionarii se adună şi îţi dai seama de asta că acolo sunt parcate multe scutere. Dar şi în conducerea maşinilor este o curiozitate, că se văd conducând mai mult femeile. Mulţi bărbaţi preferă să conducă motociclete. Un lucru iarăşi curios e că toţi tinerii şi-au modificat scuterele că fac aşa un zgomot când trec, de te scot din casă. Am văzut şi multe femei pe scutere. Odată eram cu maşina cu copiii şi am văzut cum o femeie în vârstă pe scuter încerca să depăşească un bărbat şi pentru moment a reuşit, dar după aceea iar a fost depăşită.
