Am dormit prima noapte în Limassol. Călătoria mă obosise. Ca de obicei m-am trezit mai devreme, am mers la geam şi am admirat oraşul. De la etajul II vedeam o terasă şi partea de sus a caselor. Aici nu prea sunt clădiri înalte. Cam 3-4 etaje au toate casele, bineînteles că altele sunt şi mai joase. Am privit cu interes recipientele ce le vezi pe toate clădirile. Aici toţi oamenii au instalaţii ce încălzesc apa din apartamente folosind energia solară. Dacă te uiţi pe clădiri vezi cam câte apartamente au casele. Într-o curte vecină am văzut nişte lămâi şi mandarini încărcaţi cu fructe. Multe mandarine erau căzute pe jos si nu le ridica nimeni. Aici e ţara lor. În balcoane şi pe terase erau flori în ghivece înflorite. Oraşul arată ca primăvara cu multă verdeaţă şi copacii încărcaţi cu fructe. Am observat ca pe multe case sunt nişte sârme groase rămase de la fier-betoane de parcă aşteaptă să continue construcţia. Am auzit că asta e o şmecherie. Deşi casa e terminată, oamenii nu finisează acoperişul şi aşa, dacă nu e terminată construcţia nu plătesc impozite pentru casă, evident.Interesant!
În duminica asta era slujbă în limba română. O dată pe lună vine un preot ce slujeşte româneşte. Ne-am pregătit cu toţii şi am plecat. Am ajuns la o bisericuţă mică cât un paraclis. În jurul ei curtea era plină de maşini. Oamenii circulă mai mult cu maşinile personale. Erau mulţi tineri şi câte o persoană mai în vârstă aşa ca mine. Mulţi erau veniţi cu copiii, mulţi copii. Tinerii însă mi s-au părut trişti şi preocupaţi. Mulţi se cunosc. Fiecare are grijă de copil să nu deranjeze slujba. Unii nu mai intră în biserică şi ascultă slujba de afară. Am primit de la Ionuţ nişte bani şi m-am dus să plătesc liturghie ca la noi. Lumânările erau cu autoservire şi fiecare se prezenta la Altar cu un pomelnic. Era un cor improvizat şi părintele de multe ori intervenea şi cânta şi el. Toţi copiii au fost împărtăşiţi. N-am stat la predică pentru că Teodora era neliniştită că-i era foame. Aşa că am plecat acasă. Pe masă erau puse platouri pentru cei vii şi cei morţi şi urma ca preotul să le binecuvinteze. Aş fi fost interesată să văd cum se face aici, dar Teodora face programul şi nu ţine cont de ce vrem noi. Am pornit spre casă. Se vede că şi aici oraşul are o parte veche şi una nouă. Se pare că doar de vreo 10 ani a fost o explozie de construcţii. Până atunci era un fel de târguleţ. Acum e extins pe mai multe cartiere.Slujba la această biserică începe la ora 10, fiindcă dimineaţa este deja altă slujbă. Românii nu au o biserică a lor, dar se speră să aibă, mai ales că după cum spune preotul la acelaşi altar nu se pot face slujbe pentru două Liturghii, în aceeaşi zi, nu e permis. Dar din lipsă de biserică de vreo 12 ani se slujeşte aşa. Nişte doamne au promis că se vor duce în audienţă la Episcopul locului să amintească de promisiunea ce a făcut-o acesta parintelui român.
În duminica asta era slujbă în limba română. O dată pe lună vine un preot ce slujeşte româneşte. Ne-am pregătit cu toţii şi am plecat. Am ajuns la o bisericuţă mică cât un paraclis. În jurul ei curtea era plină de maşini. Oamenii circulă mai mult cu maşinile personale. Erau mulţi tineri şi câte o persoană mai în vârstă aşa ca mine. Mulţi erau veniţi cu copiii, mulţi copii. Tinerii însă mi s-au părut trişti şi preocupaţi. Mulţi se cunosc. Fiecare are grijă de copil să nu deranjeze slujba. Unii nu mai intră în biserică şi ascultă slujba de afară. Am primit de la Ionuţ nişte bani şi m-am dus să plătesc liturghie ca la noi. Lumânările erau cu autoservire şi fiecare se prezenta la Altar cu un pomelnic. Era un cor improvizat şi părintele de multe ori intervenea şi cânta şi el. Toţi copiii au fost împărtăşiţi. N-am stat la predică pentru că Teodora era neliniştită că-i era foame. Aşa că am plecat acasă. Pe masă erau puse platouri pentru cei vii şi cei morţi şi urma ca preotul să le binecuvinteze. Aş fi fost interesată să văd cum se face aici, dar Teodora face programul şi nu ţine cont de ce vrem noi. Am pornit spre casă. Se vede că şi aici oraşul are o parte veche şi una nouă. Se pare că doar de vreo 10 ani a fost o explozie de construcţii. Până atunci era un fel de târguleţ. Acum e extins pe mai multe cartiere.Slujba la această biserică începe la ora 10, fiindcă dimineaţa este deja altă slujbă. Românii nu au o biserică a lor, dar se speră să aibă, mai ales că după cum spune preotul la acelaşi altar nu se pot face slujbe pentru două Liturghii, în aceeaşi zi, nu e permis. Dar din lipsă de biserică de vreo 12 ani se slujeşte aşa. Nişte doamne au promis că se vor duce în audienţă la Episcopul locului să amintească de promisiunea ce a făcut-o acesta parintelui român.
