Preocupări

Fiindcă Dumnezeu mi-a dăruit copii, am considerat că e normal ca de acum să devin bunică, şi mi-am şi dorit asta cu tot sufletul. Şi acum mă frământă alte gânduri. Am căutat să găsesc ceva care să explice cu ce am greşit eu de Ciprian şi Mirela nu au o familie. E vina mea sau aşa a fost să fie? Cu Ciprian nici nu pot aborda această problemă. De ce? Ce s-a întâmplat de el e atât de pornit împotriva căsătoriei? De ce-i place să stea singur? E bine sau rău? Oare cu Mirela am greşit cu ceva? Când şi cu ce? Am întrebat preotul şi mi-a spus că eu nu am nici o vină că Dumnezeu are planurile lui cu fiecare. Sigur că aşa-i, dar eu tot caut răspunsuri la aceste întrebări. De ce Ciprian nu vrea să-şi întemeieze o familie? De ce Mirela vrea şi nu poate?

Îl rog pe Dumnezeu să-mi dea răspuns la aceste întrebări. Şi poate voi primi răspuns. Mă doare că Mirela e tristă din cauza singurătăţii şi sunt nedumerită cum Ciprian caută singurătatea. Cred că voi muri fără să mi se clarifice aceste probleme, care , de fapt, nu sunt singure.