A treia biserică în care am fost e cea cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Ionuţ a descoperit că avem o biserică aproape de noua locuinţă, şi am hotărât să mergem pe jos cu Teodora în căruţ. Stilul bisericii e altul decât celelalte. Are o formă aproape dreptunghiulară. Şi această biserică e destul de mare şi are şi balcon. Nu mi-am prea dat seama cât e de frumoasă pentru că e în şantier. Am ajuns iar când biserica era plină. Slujbele sunt foarte devreme. Nişte bătrâne ne-au făcut semn să mergem la balcon, dar Teodora nu prea avea răbdare şi atunci au coborât şi au stat afară. După Tatăl nostru am coborât şi eu şi m-am închinat la icoanele ce erau în mijlocul bisericii. De la balcon nu am simţit că aş fi participat la slujbă, doar la un spectacol. Au împărtăşit-o pe Teodora şi am plecat acasă.
La Înviere am hotărât să mergem tot la această biserică. Dana ar fi vrut să meargă şi ea, dar nu s-a îndurat s-o trezească pe Teodora. Am zis că rămân eu cu fata şi Dana să meargă cu Ionuţ, dar au hotărât să merg eu cu Ionuţ să luăm lumină. Deşi i-am spus că putem merge pe jos, Ionuţ a luat maşina pe care a parcat-o pe o străduţă aproape de biserică. Se aduna lumea. În oraş se auzeau pocnituri de petarde şi artificii. Mulţi aşteptau în curtea bisericii şi pe stradă. Aveau lumânări albe şi colorate împodobite cu flori. A cumpărat şi Ionuţ două lumânări, deşi aveam nişte candeluţe-pahare. La un moment dat au început să bată clopotele şi s-au stins luminile.
După un timp au început să iasă oameni cu lumânări aprinse. N-au ieşit preoţii ca la noi cu lumânările. Am aprins şi noi lumânările, apoi candelele. Lumea a început să se îmbrăţişeze şi să se sărute. Încet-încet curtea bisericii s-a golit. Unii mergeau să admire focul uriaş ce ardea aproape de biserica ( aşa e obiceiul să se aprindă focuri uriaşe la Înviere) alţii cu lumina plecau acasă, dar intrau unii şi în biserică să participe în continuare la slujbă. Am intrat şi noi în biserică. Fiind mai puţină lume am văzut mai bine biserica. Am observat cum în partea dreaptă cum intrai în biserică era o anexă unde erau scaune şi puteau sta părinţii cu copii mici.Era si o deschidere spre Altar că se putea asculta slujba. M-am gândit că e o idee bună. Am văzut că lumea se închină la Evanghelie şi la icoane şi ne-am dus şi noi. Am sărutat Evanghelia, preotul a spus în greaca Hristos a înviat şi eu am răspuns în româneşte Adevărat a înviat. Desigur s-a uitat curios la mine. Apoi am plecat. Dana ne aştepta. I-am dus o candelă aprinsă şi i-am dat-o cu Hristos a înviat.
Ne-am culcat. Dimineaţa Ionuţ a bătut la uşă şi a întrebat dacă nu punem masa. Am ciocnit ouă roşii, a văzut şi Teodora primul Paşte cu primele ouă roşii. Am gustat câte puţin din cele pregătite. A doua zi de Paşte ne-am gândit să mergem la o biserică, dar nici una nu era deschisă. Cred că slujbele s-au facut foarte devreme. Noi am găsit curţile goale şi urmele focurilor ce au ars în noaptea Învierii. Se apropia plecarea în ţară şi cam atât am putut vedea cât am stat la Ionuţ. Nu ştiu dacă voi mai avea prilejul să mă mai duc la el, dar a fost o experienţă pentru mine.
La Înviere am hotărât să mergem tot la această biserică. Dana ar fi vrut să meargă şi ea, dar nu s-a îndurat s-o trezească pe Teodora. Am zis că rămân eu cu fata şi Dana să meargă cu Ionuţ, dar au hotărât să merg eu cu Ionuţ să luăm lumină. Deşi i-am spus că putem merge pe jos, Ionuţ a luat maşina pe care a parcat-o pe o străduţă aproape de biserică. Se aduna lumea. În oraş se auzeau pocnituri de petarde şi artificii. Mulţi aşteptau în curtea bisericii şi pe stradă. Aveau lumânări albe şi colorate împodobite cu flori. A cumpărat şi Ionuţ două lumânări, deşi aveam nişte candeluţe-pahare. La un moment dat au început să bată clopotele şi s-au stins luminile.
După un timp au început să iasă oameni cu lumânări aprinse. N-au ieşit preoţii ca la noi cu lumânările. Am aprins şi noi lumânările, apoi candelele. Lumea a început să se îmbrăţişeze şi să se sărute. Încet-încet curtea bisericii s-a golit. Unii mergeau să admire focul uriaş ce ardea aproape de biserica ( aşa e obiceiul să se aprindă focuri uriaşe la Înviere) alţii cu lumina plecau acasă, dar intrau unii şi în biserică să participe în continuare la slujbă. Am intrat şi noi în biserică. Fiind mai puţină lume am văzut mai bine biserica. Am observat cum în partea dreaptă cum intrai în biserică era o anexă unde erau scaune şi puteau sta părinţii cu copii mici.Era si o deschidere spre Altar că se putea asculta slujba. M-am gândit că e o idee bună. Am văzut că lumea se închină la Evanghelie şi la icoane şi ne-am dus şi noi. Am sărutat Evanghelia, preotul a spus în greaca Hristos a înviat şi eu am răspuns în româneşte Adevărat a înviat. Desigur s-a uitat curios la mine. Apoi am plecat. Dana ne aştepta. I-am dus o candelă aprinsă şi i-am dat-o cu Hristos a înviat.
Ne-am culcat. Dimineaţa Ionuţ a bătut la uşă şi a întrebat dacă nu punem masa. Am ciocnit ouă roşii, a văzut şi Teodora primul Paşte cu primele ouă roşii. Am gustat câte puţin din cele pregătite. A doua zi de Paşte ne-am gândit să mergem la o biserică, dar nici una nu era deschisă. Cred că slujbele s-au facut foarte devreme. Noi am găsit curţile goale şi urmele focurilor ce au ars în noaptea Învierii. Se apropia plecarea în ţară şi cam atât am putut vedea cât am stat la Ionuţ. Nu ştiu dacă voi mai avea prilejul să mă mai duc la el, dar a fost o experienţă pentru mine.
