Creştinismul a pătruns în Cipru încă din zorii noii credinţe. În anul 45 d.H aici au propovăduit Apostolii Pavel şi Barnabas însoţiţi de nepotul acestuia din urmă, Ioan, cunoscut apoi în istoria ecleziastică sub numele de Evanghelistul Marcu. Aceştia au reuşit să-l convertească pe însuşi proconsulul Sergius Paulus, Ciprul devenind astfel primul teritoriu administrat de un creştin. Din păcate propovăduitorii au plătit scump misiunea lor. În oraşul Pafos există astăzi o coloană de care evreii l-au legat pe Apostolul Pavel şi l-au biciuit ”cu patruzeci de lovituri fără una”. Peste 12 ani în 57 d.H evreii l-au ucis prin lapidare pe Apostolul Barnabas ( pe care nepotul Ioan Marcu l-a înmormântat lângă oraş cu Sfânta Evanghelie a lui Matei pe piept).
Tot în Cipru la Larnaka a propovăduit Sfântul Lazăr. După ce Iisus Hristos l-a înviat din morţi, evreii căutau să-l omoare, drept pentru care Lazăr s-a refugiat la Larnaka. El a fost hirotonit aici episcop de către apostolul Barnabas. Mormântul său se află în biserica oraşului, ce-i poartă numele; de altfel, însăşi denumirea oraşului se trage de la acest eveniment, ”larnaka” însemnând ”sicriu”, ”mormânt”.
Firesc, deci ca pe aceste plaiuri cipriote creştinismul să se impună, să se aşeze ca o dominantă spirituală, întreţinută de numeroase mânăstiri. Unul din primele aşezăminte a fost ctitorit de Sfânta Impărăteasă Elena, mama lui Constantin cel Mare (cel care a oficializat prin Edictul de la Mediolanus-Milano în anul 313, creştinismul în întregul Imperiu Roman0. La întoarcerea din călătoria din Ierusalim, Împărăteasa Elena a făcut un popas în insula Cipru, în 325, întemeind ( pe un vârf de munte) Mânăstirea Stavrovouni- Crucea din Munte care interzice accesul femeilor. Mânăstirile Ciprului au păstrat peste timp, nu doar flacăra credinţei în Biserica lui Hristos, ci şi idealul naţional în lupta îndârjită pentru supravieţuire. Multe din aceste mânăstiri au devenit astăzi valoroase monumente de artă. O statistică din anul 2000 arată faptul că nu mai puţin de 31 de mânastiri din Cipru se bucură de protecţia UNESCO.
Nu se ştie cu siguranţă de unde provine numele de kykkos, se pare că atunci ,în vechime, un crâng dintr-un vârf de munte s-ar fi numit astfel. Legenda asociază acest nume cu cântecul unei păsări care în urmă cu vreo 900 de ani ar fi zburat în munţii dimprejur cântând ”Muntele Kykkos/ Se va preface în mânastire/ O Maică strălucitoare va poposi aici/ Şi nu va mai pleca niciodată”
Mânăstirea a fost zidită chiar pe piscul Kykkos din lanţul muntos Trodos, la 8 km de Olimp, cel mai înalt munte din Cipru. Iniţial, biserica şi ansamblul monahal au fost construite din lemn. Două incendii, la 1365 şi 1541 au mistuit totul. Lemnul a fost înlocuit cu piatră, dar şi aceasta a suferit, ca urmare a incendiilor din 1751 şi 1813. Un miracol a salvat faimoasa icoană, precum şi pe cele încrustate în catapeteasmă.
Clopotniţa a apărut mai târziu, în anul 1882, după eliberarea de jugul turcesc. Campanila a fost aşezată pe un teren mai înalt, la câteva bune zeci de metri de mânăstire şi este alcătuită din 6 clopote, dintre care cel mai mare, turnat în Rusia, cântăreşte 1280 Kg. Aşezământul s-a dezvoltat puternic, s-au construit spaţii generoase pentru monahi, hoteluri moderne pentru pelerini, magazine pentru amintiri. Icoana Maicii Domnului este una dintre cele trei, pictate de Apostolul Luca în vremea când încă trăia Maica Domnului, care i-a slujit de model. Celelalte două se află: una în Grecia, alta în Rusia. Toate sunt pictate pe un material format din răşină şi ceară. Pe lângă acestea trei, Apostolul Luca a mai pictat 70 de icoane cu chipul Sfintei Fecioare, dar după urcarea la Cer a acesteia. Celelalte 70 de icoane împânzesc lumea creştină, de la Muntele Athos până la Mânăstirea Nămăieşti de lângă Câmpulung Muscel ( acolo a slujit şi mama poetului George Topârceanu)
Toate icoanele pictate de Apostolul Luca au un specific comun: Maica Domnului ţine pruncul în braţul drept şi toate sunt făcătoare de minuni. Aici în mânăstire sunt călugări români, iar unul din ei, Modest e meşter în sculptură şi a lucrat impunătoarele scaune şi strane din biserica mânastirii.
Mânastirea este una din cele mai bogate, bogăţie ce se răsfrânge în pilduitoare acte de caritate: construcţii de creşe, centre de tineret, azile pentru bătrâni, ateliere şcoală pentru copii cu dizabilităţi, centre culturale, burse pentru elevi şi studenţi. Două licee din Nicosia şi unul din Pafos se numesc ”Kykkos” şi au fost construite şi finanţate de această mânastire. Pereţii din curtea mânăstirii sunt împodobiţi cu fresce pictate de către foarte apreciaţii aici, fraţii Moroşanu. Dar prezenţa românilor se simte şi în muzeu.
Tot în Cipru la Larnaka a propovăduit Sfântul Lazăr. După ce Iisus Hristos l-a înviat din morţi, evreii căutau să-l omoare, drept pentru care Lazăr s-a refugiat la Larnaka. El a fost hirotonit aici episcop de către apostolul Barnabas. Mormântul său se află în biserica oraşului, ce-i poartă numele; de altfel, însăşi denumirea oraşului se trage de la acest eveniment, ”larnaka” însemnând ”sicriu”, ”mormânt”.
Firesc, deci ca pe aceste plaiuri cipriote creştinismul să se impună, să se aşeze ca o dominantă spirituală, întreţinută de numeroase mânăstiri. Unul din primele aşezăminte a fost ctitorit de Sfânta Impărăteasă Elena, mama lui Constantin cel Mare (cel care a oficializat prin Edictul de la Mediolanus-Milano în anul 313, creştinismul în întregul Imperiu Roman0. La întoarcerea din călătoria din Ierusalim, Împărăteasa Elena a făcut un popas în insula Cipru, în 325, întemeind ( pe un vârf de munte) Mânăstirea Stavrovouni- Crucea din Munte care interzice accesul femeilor. Mânăstirile Ciprului au păstrat peste timp, nu doar flacăra credinţei în Biserica lui Hristos, ci şi idealul naţional în lupta îndârjită pentru supravieţuire. Multe din aceste mânăstiri au devenit astăzi valoroase monumente de artă. O statistică din anul 2000 arată faptul că nu mai puţin de 31 de mânastiri din Cipru se bucură de protecţia UNESCO.
Nu se ştie cu siguranţă de unde provine numele de kykkos, se pare că atunci ,în vechime, un crâng dintr-un vârf de munte s-ar fi numit astfel. Legenda asociază acest nume cu cântecul unei păsări care în urmă cu vreo 900 de ani ar fi zburat în munţii dimprejur cântând ”Muntele Kykkos/ Se va preface în mânastire/ O Maică strălucitoare va poposi aici/ Şi nu va mai pleca niciodată”
Mânăstirea a fost zidită chiar pe piscul Kykkos din lanţul muntos Trodos, la 8 km de Olimp, cel mai înalt munte din Cipru. Iniţial, biserica şi ansamblul monahal au fost construite din lemn. Două incendii, la 1365 şi 1541 au mistuit totul. Lemnul a fost înlocuit cu piatră, dar şi aceasta a suferit, ca urmare a incendiilor din 1751 şi 1813. Un miracol a salvat faimoasa icoană, precum şi pe cele încrustate în catapeteasmă.
Clopotniţa a apărut mai târziu, în anul 1882, după eliberarea de jugul turcesc. Campanila a fost aşezată pe un teren mai înalt, la câteva bune zeci de metri de mânăstire şi este alcătuită din 6 clopote, dintre care cel mai mare, turnat în Rusia, cântăreşte 1280 Kg. Aşezământul s-a dezvoltat puternic, s-au construit spaţii generoase pentru monahi, hoteluri moderne pentru pelerini, magazine pentru amintiri. Icoana Maicii Domnului este una dintre cele trei, pictate de Apostolul Luca în vremea când încă trăia Maica Domnului, care i-a slujit de model. Celelalte două se află: una în Grecia, alta în Rusia. Toate sunt pictate pe un material format din răşină şi ceară. Pe lângă acestea trei, Apostolul Luca a mai pictat 70 de icoane cu chipul Sfintei Fecioare, dar după urcarea la Cer a acesteia. Celelalte 70 de icoane împânzesc lumea creştină, de la Muntele Athos până la Mânăstirea Nămăieşti de lângă Câmpulung Muscel ( acolo a slujit şi mama poetului George Topârceanu)
Toate icoanele pictate de Apostolul Luca au un specific comun: Maica Domnului ţine pruncul în braţul drept şi toate sunt făcătoare de minuni. Aici în mânăstire sunt călugări români, iar unul din ei, Modest e meşter în sculptură şi a lucrat impunătoarele scaune şi strane din biserica mânastirii.
Mânastirea este una din cele mai bogate, bogăţie ce se răsfrânge în pilduitoare acte de caritate: construcţii de creşe, centre de tineret, azile pentru bătrâni, ateliere şcoală pentru copii cu dizabilităţi, centre culturale, burse pentru elevi şi studenţi. Două licee din Nicosia şi unul din Pafos se numesc ”Kykkos” şi au fost construite şi finanţate de această mânastire. Pereţii din curtea mânăstirii sunt împodobiţi cu fresce pictate de către foarte apreciaţii aici, fraţii Moroşanu. Dar prezenţa românilor se simte şi în muzeu.
