Mânăstirea Kikkos a fost ridicată în anul 1092 şi dedicată Fecioarei Maria de împăratul Alexios Camnen
Ulterior, timp de secole, mâmăstirea va constitui un centru cultural în care au fost realizate şi păstrate lucrări de artă creştine, manuscrise şi icoane unice. Icoana Maicii Domnului aflată aici constituie însă marea comoară a mâmăstirii, fiind după tradiţie una din cele trei icoane de acest fel pictate de Apostolul Luca, model adoptat ulterior şi de zugravii din Grecia, Egipt, Rusia sau din zona Balcanilor. Cu toate că a fost lovită de mai multe catastrofe, mânăstirea a fost permanent refăcută şi îmbogăţită chiar în timpul dominaţiei otomane, munca de strângere şi de copiere a manuscriselor continuând fără încetare. Influenţa ei culturală a fost, prin urmare, mare, atât în Răsărit cât şi în Apus. Aici şi-a început activitatea ca novice şi episcopul Makarios al III-lea, primul preşedinte al Ciprului, al cărui mormânt se află la 3 km de mânăstire constituind un loc de pelerinaj pentru creştinii ciprioţi.
Se spune că pe locurile acestea era un pusnic pe nume Isaia, care nu răspunde la întrebările unui guvernator ce l-a întâlnit, motiv pentru care este pedepsit. Dar guvernatorul se îmbolnăveşte şi jură că, dacă se va face bine va cere iertare ascetului. S-a tămăduit. Isaia are o viziune şi cere guvernatorului să aducă în Cipru icoana Maicii Domnului pictată de Apostolul Luca. Icoana era în palatul imperial din Constantinopol şi după o serie de întâmplări miraculoase ce culminează cu îmbolnăvirea şi vindecarea fiicei împăratului şi o viziune a bazileului, icoana pleacă spre Cipru. Legenda spune că păsările conduceau în procesiune corabia care ducea icoana şi copacii se înclinau până la pământ. Aici a fost aşezată într-o mânărtire ce a fost construită sub patronajul împăratului bizantin, motiv pentru care titulatura ei este de mânăstire imperială. Mânastirea e destul de mare. Intri mai întâi printr-o poarta într-o curte din care se poate vizita muzeul. De acolo este o altă uşă prin care intri în altă curte cu scări interioare ce duc la chilii, bănuiesc. Peste tot picturi cu scene biblice. Din aceasta curte se intră în biserică. Biserica e mare la fel cu scaune ca la toate bisericile din Cipru,dar mult spaţiu şi fară scaune. Am citit undeva că la această biserică vin foarte multi români care vin să se închine la Maica Domnului şi fiindcă rucăciunile lor se împlinesc, mulţi vin să mulţumească. Se spune ca scaunele din biserică sunt făcute de români. Sunt într-adevăr niste scaune deosebite. În biserică erau mulţi turişti englezi. Am mers şi ne-am închinat şi am trecut prin faţa uşilor împărateşti.Fiindcă noi evitam ne-au făcut semn nişte călugări să trecem. Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni e ferecată în argint şi nu ştiu din ce motiv avea o perdeluţă ce-i acoperea capul. Eu m-am închinat de două ori , poate va lua aminte la rugăciunea mea, pentru că ştiu că sunt păcătoasă, dar cred că Maica Domnului va duce rugăciunea mea la fiul ei şi Dumnezeul nostru. Dana s-a închinat cu Teodora. Biserica are un altar foarte mare, la fel o catapetesmă împodobită cu foarte multe icoane mai puţin întâlnite pe la noi. Când am ieşit în curte am mai făcut câteva poze şi un călugăr i-a dat Teodorei nişte ulei de la maslu într-o punguţă. Icoana Maicii Domnului am văzut-o doar pe iconiţele cumparate de la magazinul din incinta muzeului. E într-adevăr deosebită de alte icoane vazute până acum. Mergând la această mânăstire simt că m-am mai îmbogăţit sufleteşte. Am auzit nişte călugări vorbind româneşte. Am observat că sunt mulţi preoţi şi diaconi români ce slujesc în bisericile cipriote. La fel am constatat că ciprioţii cinstesc în mod deosebit sfinţii, sunt adevarate sărbători naţionale cu serbări, slujbe deosebite şi jocuri de artificii.
Ulterior, timp de secole, mâmăstirea va constitui un centru cultural în care au fost realizate şi păstrate lucrări de artă creştine, manuscrise şi icoane unice. Icoana Maicii Domnului aflată aici constituie însă marea comoară a mâmăstirii, fiind după tradiţie una din cele trei icoane de acest fel pictate de Apostolul Luca, model adoptat ulterior şi de zugravii din Grecia, Egipt, Rusia sau din zona Balcanilor. Cu toate că a fost lovită de mai multe catastrofe, mânăstirea a fost permanent refăcută şi îmbogăţită chiar în timpul dominaţiei otomane, munca de strângere şi de copiere a manuscriselor continuând fără încetare. Influenţa ei culturală a fost, prin urmare, mare, atât în Răsărit cât şi în Apus. Aici şi-a început activitatea ca novice şi episcopul Makarios al III-lea, primul preşedinte al Ciprului, al cărui mormânt se află la 3 km de mânăstire constituind un loc de pelerinaj pentru creştinii ciprioţi.
Se spune că pe locurile acestea era un pusnic pe nume Isaia, care nu răspunde la întrebările unui guvernator ce l-a întâlnit, motiv pentru care este pedepsit. Dar guvernatorul se îmbolnăveşte şi jură că, dacă se va face bine va cere iertare ascetului. S-a tămăduit. Isaia are o viziune şi cere guvernatorului să aducă în Cipru icoana Maicii Domnului pictată de Apostolul Luca. Icoana era în palatul imperial din Constantinopol şi după o serie de întâmplări miraculoase ce culminează cu îmbolnăvirea şi vindecarea fiicei împăratului şi o viziune a bazileului, icoana pleacă spre Cipru. Legenda spune că păsările conduceau în procesiune corabia care ducea icoana şi copacii se înclinau până la pământ. Aici a fost aşezată într-o mânărtire ce a fost construită sub patronajul împăratului bizantin, motiv pentru care titulatura ei este de mânăstire imperială. Mânastirea e destul de mare. Intri mai întâi printr-o poarta într-o curte din care se poate vizita muzeul. De acolo este o altă uşă prin care intri în altă curte cu scări interioare ce duc la chilii, bănuiesc. Peste tot picturi cu scene biblice. Din aceasta curte se intră în biserică. Biserica e mare la fel cu scaune ca la toate bisericile din Cipru,dar mult spaţiu şi fară scaune. Am citit undeva că la această biserică vin foarte multi români care vin să se închine la Maica Domnului şi fiindcă rucăciunile lor se împlinesc, mulţi vin să mulţumească. Se spune ca scaunele din biserică sunt făcute de români. Sunt într-adevăr niste scaune deosebite. În biserică erau mulţi turişti englezi. Am mers şi ne-am închinat şi am trecut prin faţa uşilor împărateşti.Fiindcă noi evitam ne-au făcut semn nişte călugări să trecem. Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni e ferecată în argint şi nu ştiu din ce motiv avea o perdeluţă ce-i acoperea capul. Eu m-am închinat de două ori , poate va lua aminte la rugăciunea mea, pentru că ştiu că sunt păcătoasă, dar cred că Maica Domnului va duce rugăciunea mea la fiul ei şi Dumnezeul nostru. Dana s-a închinat cu Teodora. Biserica are un altar foarte mare, la fel o catapetesmă împodobită cu foarte multe icoane mai puţin întâlnite pe la noi. Când am ieşit în curte am mai făcut câteva poze şi un călugăr i-a dat Teodorei nişte ulei de la maslu într-o punguţă. Icoana Maicii Domnului am văzut-o doar pe iconiţele cumparate de la magazinul din incinta muzeului. E într-adevăr deosebită de alte icoane vazute până acum. Mergând la această mânăstire simt că m-am mai îmbogăţit sufleteşte. Am auzit nişte călugări vorbind româneşte. Am observat că sunt mulţi preoţi şi diaconi români ce slujesc în bisericile cipriote. La fel am constatat că ciprioţii cinstesc în mod deosebit sfinţii, sunt adevarate sărbători naţionale cu serbări, slujbe deosebite şi jocuri de artificii.
