A doua zi era duminica si in program era planificat sa participam la Sf. Liturghie. Am parcurs de la poarta pana la biserica in care se facea Sf. Liturghie, multe strazi si am admirat frumusetea multor biserici.
Vremea era tot ploioasa si pe strazi era mazga. Biserica in care am intrat avea hramul Maicii Domnului.
Am intrat intr-un pridvor imens si ne-am straduit sa ne apropiem si noi pe cat posibil de Altar. Ne-a fost imposibil, fiindca era foarte multa lume. Presupun ca era foarte frumoasa, dar ne-am multumit sa stam in pridvor.
Aici vin oameni din toate colturile tarii si nu numai. Ghida ne-a spus ca daca stim ruseste ne putem spovedi si impartasi acolo. Dar nu stiam.
In pridvor erau aranjate pe langa stalpii bisericii mesute pe care era cate o carte bisericeasca si la care se gasea cate un preot.
La fiecare preot era un rand considerabil cu oameni ce stateau sa se spovedesca. Dupa binecuvantare cred ca se duceau in fata si primeau impartasania in aceeasi zi.
La un preot a venit o tanara cu un caiet din care a citit mult timp. Banuiesc, ca acolo erau trecute pacatele.
Cand a terminat, parintele a binecuvantat-o. Eu am zambit, fiindca am citit undeva ca la duhovnic trebuie sa-ti spui pacatele si sa te caiesti, nu sa le povestesti cum le-ai facut. Dar asta nu era treaba mea.
Lumea cauta pe Dumnezeu si asta e bine, mai ales acum cand sunt forte tot mai puternice care lupta sa ne indeparteze de Dumnezeu.
Daca Dumnezeu ne ajuta sa invatam a ne ruga, a posti, a face milostenie si fapte bune,suntem salvati.
N-am stat pana la terminarea slujbei, caci nici nu vedeam, nici nu intelegeam cuvintele ce se auzeau in difuzoare.
Am plecat sa mai cunoastem Lavra. Am luat apa de la izvorul sfintilor Antonie si Teodosie. Am incercat sa intram intr-o biserica unde se afla caciula Sf. Marcu, dar n-am gasit-o deschisa.
Am mai intrat prin pangarele unor bisericute si am mai cumparat iconite, mir si tamaie.
Am citit despre Sf. Marcu ca era foarte smerit, avea ca ascultare sa faca gropi pentru calugarii ce mureau, si pentru smerenia lui, Dumnezeu i-a dat darul de a comunica cu mortii.
Am mai ratacit pe stradutele Lavrei si am descoperit un seminar teologic, multe biserici, dar si chioscuri in care se vindeau suveniruri.
La pranz ne-am intalnit cu totii la autocar si ne-am continuat itinerarul.
Vremea era tot ploioasa si pe strazi era mazga. Biserica in care am intrat avea hramul Maicii Domnului.
Am intrat intr-un pridvor imens si ne-am straduit sa ne apropiem si noi pe cat posibil de Altar. Ne-a fost imposibil, fiindca era foarte multa lume. Presupun ca era foarte frumoasa, dar ne-am multumit sa stam in pridvor.
Aici vin oameni din toate colturile tarii si nu numai. Ghida ne-a spus ca daca stim ruseste ne putem spovedi si impartasi acolo. Dar nu stiam.
In pridvor erau aranjate pe langa stalpii bisericii mesute pe care era cate o carte bisericeasca si la care se gasea cate un preot.
La fiecare preot era un rand considerabil cu oameni ce stateau sa se spovedesca. Dupa binecuvantare cred ca se duceau in fata si primeau impartasania in aceeasi zi.
La un preot a venit o tanara cu un caiet din care a citit mult timp. Banuiesc, ca acolo erau trecute pacatele.
Cand a terminat, parintele a binecuvantat-o. Eu am zambit, fiindca am citit undeva ca la duhovnic trebuie sa-ti spui pacatele si sa te caiesti, nu sa le povestesti cum le-ai facut. Dar asta nu era treaba mea.
Lumea cauta pe Dumnezeu si asta e bine, mai ales acum cand sunt forte tot mai puternice care lupta sa ne indeparteze de Dumnezeu.
Daca Dumnezeu ne ajuta sa invatam a ne ruga, a posti, a face milostenie si fapte bune,suntem salvati.
N-am stat pana la terminarea slujbei, caci nici nu vedeam, nici nu intelegeam cuvintele ce se auzeau in difuzoare.
Am plecat sa mai cunoastem Lavra. Am luat apa de la izvorul sfintilor Antonie si Teodosie. Am incercat sa intram intr-o biserica unde se afla caciula Sf. Marcu, dar n-am gasit-o deschisa.
Am mai intrat prin pangarele unor bisericute si am mai cumparat iconite, mir si tamaie.
Am citit despre Sf. Marcu ca era foarte smerit, avea ca ascultare sa faca gropi pentru calugarii ce mureau, si pentru smerenia lui, Dumnezeu i-a dat darul de a comunica cu mortii.
Am mai ratacit pe stradutele Lavrei si am descoperit un seminar teologic, multe biserici, dar si chioscuri in care se vindeau suveniruri.
La pranz ne-am intalnit cu totii la autocar si ne-am continuat itinerarul.
