Pelerinaj la Lavra Pecerska-Kiev(6)

A doua zi era duminica si in program era planificat sa participam la Sf. Liturghie. Am parcurs de la poarta pana la biserica in care se facea Sf. Liturghie, multe strazi  si am admirat frumusetea multor biserici.
Vremea era tot ploioasa si pe strazi era mazga. Biserica in care am intrat avea hramul Maicii Domnului.
 Am intrat intr-un pridvor imens si ne-am straduit sa ne apropiem si noi pe cat posibil de Altar. Ne-a fost imposibil, fiindca era foarte multa lume. Presupun ca era foarte frumoasa, dar ne-am multumit sa stam in pridvor.
 Aici vin oameni din toate colturile tarii si nu numai. Ghida ne-a spus ca daca stim ruseste ne putem spovedi si impartasi acolo. Dar nu stiam.
In pridvor erau aranjate pe langa stalpii bisericii mesute pe care era cate o carte bisericeasca si la care se gasea cate un preot.
 La fiecare preot era un rand considerabil cu oameni ce stateau sa se spovedesca. Dupa binecuvantare cred ca se duceau in fata si primeau impartasania in aceeasi zi.
La un preot a venit o tanara cu un caiet din care a citit mult timp. Banuiesc, ca acolo erau trecute pacatele.
 Cand a terminat, parintele a binecuvantat-o. Eu am zambit, fiindca am citit undeva ca la duhovnic trebuie sa-ti spui pacatele si sa te caiesti, nu sa le povestesti cum le-ai facut. Dar asta nu era treaba mea.
Lumea cauta pe Dumnezeu si asta e bine, mai ales acum cand sunt forte tot mai puternice care lupta sa ne indeparteze de Dumnezeu.
Daca Dumnezeu ne ajuta sa invatam a ne ruga, a posti, a face milostenie si fapte bune,suntem salvati.
N-am stat pana la terminarea slujbei, caci nici nu vedeam, nici nu intelegeam cuvintele ce se auzeau in difuzoare.
Am plecat sa mai cunoastem Lavra. Am luat apa de la izvorul sfintilor Antonie si Teodosie. Am incercat sa intram intr-o biserica unde se afla caciula Sf. Marcu, dar n-am gasit-o deschisa.
Am mai intrat prin pangarele unor bisericute si am mai cumparat iconite, mir si tamaie.
Am citit despre Sf. Marcu ca era foarte smerit, avea ca ascultare sa faca gropi pentru calugarii ce mureau, si pentru smerenia lui, Dumnezeu i-a dat darul de a comunica cu mortii.
Am mai ratacit pe stradutele Lavrei si am descoperit un seminar teologic, multe biserici, dar si chioscuri in care se vindeau suveniruri.
La pranz ne-am intalnit cu totii la autocar si ne-am continuat itinerarul.

Pelerinaj la Lavra Pecerska-Kiev(5)

Dupa masa am urmat itinerarul propus de ghida.
Un prim popas a fost la o bisericuta intre blocuri, ce avea icoana Maicii Domnului-Smerenia si moaste ale sfintelor Dumitra si Olimpiada
Aici se spune ca pe vremuri s-a hotarat ca icoana Maicii Domnului, sa fie reconditionata, fiindca se afla intr-un stadiu avansat de degradare.
Dar cand au scos-o din rama, pe sticla s-a observat  ca era imprimata icoana. Daca te uiti atent vezi conturul icoanei pe sticla.
Alaturi este si icoana repictata, iar lumea se inchina la amandoua cu aceeasi evlavie.
In bisericile din Kiev am observat ca lumanarile se ard in biserica. Ard deodata zeci de lumanari, fara restrictie, si bisericile sunt pline de inchinatori.
Am continuat drumul in Gradina Botanica unde era biserica Sf. Iona. Si aici ne-am inchinat si am admirat arhitectura bisericii si icoanele. Am aflat ca aici si-a facut ucenicia Sf. Serafim de Sarov. In gradina erau si alte locuri de inchinare, asa ca am mers si pe acolo.
Deja se apropia seara si au inceput sa se aprinda luminile in Kiev.
M-a impresionat arhitectura orasului cu cladiri masive si sosele foarte late. Multe statui ce se vedeau din loc in loc erau ale Sf. Arhangheli si ai altor sfinti protectori.
Ghida ne-a propus sa vedem o manastire, Sf. Flor. Am ajuns la vecernie. Biserica era luminata de candelabre, dar si de multele lumanari aprinse de inchinatori.
Ne-am inchinat pe la toate icoanele si am ascultat slujba.
Se spune ca aici a fost o manastire in care erau aduse fete din familii instarite, iar ca sa se deosebeasca  de maicutele de la alte manastiri purtau voal negru, asa cum poarta si acum.
Hainele calugaritelor au alta croiala decat la noi. Ne-am inchinat apoi la un mormant si am luat de la o fantana apa vindecatoare.
Am pornit spre locul de cazare, dar ghida ne-a povestit ca in Kiev sunt multe biserici luate de rascolnici(razvratiti). Una din aceste biserici e Catedrala in care se afla moastele Sf. Varvara.
Ne-am inchinat la multe icoane si la moaste.Ni s-a spus ca sa nu cumparam nimic de la ei, desi aveai ce, pentru ca acestia sunt niste razvratiti si nu asculta de superiorii bisericii ortodoxe ruse.
Catedrala e imensa si ca multe biserici de aici au trei altare. Icoanele sunt vechi dar de o frumusete inegalabila.
Spre locul de cazare am mai primit informatii despre oras, e intr-adevar un oras monumental.

Pelerinaj la Lavra Pecerska-Kiev (4)

Cand am iesit de la slujba, ghida ne astepta sa ne conduca la pesterile cu moaste.
Am intrat intr-un paraclis unde ne-am inchinat, am luat cate o lumanare si in cea mai perfecta ordine am inceput sa coboram niste scari foarte inguste.
La fel erau si culoarele, luminate slab, iar din loc in loc erau icoane si moaste, multe sicrie cu moaste.
Tot de pe culoare se vedeau niste ferastruici mici dupa care fusesera pesterile in care au stat sfinii zavorati. Unii au fost scosi de acolo, dar altii si-au ales pestera ca mormant, deci au ramas acolo si dupa ce au murit.
 Prin unele ferastruici se vedea o lumina slaba, desi nu erau luminate cu candele sau lumanari.
Printr-n astfel de geam am vazut niste recipiente din sticla in care pluteau niste cranii. Se spune ca din aceste cranii ivora mir.
Au venit "oameni de stiinta" sa cerceteze ce se intampla acolo si n-au putut da nici o explicatie " stiintifica".
Cred ca ne-am inchinat la mai mult de o suta de sfinte moaste. Se trecea repede prin aceste culoare si aproape ca nu aveai timp sa te rogi si sa simti ce se intampla acolo.
Sute de calugari au murit rugandu-se pentru o lume intreaga.
Dumnezeu le-a ascultat ruga de nu ne-a prapadit dupa atatea rele cate facem.
Acesti rugatori sunt adevarate modele de traire duhovniceasca, de smerenie, dragoste, rugaciune si post.
In Lavra Pesterilor au vietuit de-a lungul timpului mii de calugari pana a aparut comunismul. Zeci de episcopi s-au ridicat de acolo.
Trecand prin pesteri si vazand sfintele moaste mi-am dat seama cat de mica e credinta si smerenia noastra.
Am gandit ca atata timp cat vor fi acesti rugatori, Dumnezeu ne va incerca, dar nu ne va pierde.
La inceput viata monahilor era organizata dupa modelul celei din Muntele Athos.
Cand am iesit din Pesteri am luat contact iar cu lumea noastra: chioscuri in care se vindeau fel de fel de obiecte, si cantina. M-a dezamagit aceasta trapeza.
Se ofereau mancaruri in portii mici, dar destul de piparate la pret.
Ma gandeam ca la noi la Sihastrie, la pranz si nu numai, sunt chemati pelerinii la masa fara sa plateasca. Un preot binecuvanteaza masa si e nemaipomenit de buna, desi nu se mananca niciodata carne.
In Lavra parca nu se mai urmeaza linia duhovniceasca a acelor sfinti. Totul s-a transformat in turism. Gasesti fel de fel de obiecte care sa-ti poata aminti de acest pelerinaj: batiste si alte obiecte pe care le treci pe deasupra moastelor.
Toti sunt doritori de mantuire si cred ca doar cu atingerea de moaste te poti vindeca.E adevarat,dar asta cand mai ajutam cu credinta si faptele noastre, cu rugaciuni, post si milostenie.
Mi se pare mie , sau azi a devenit o moda de a vizita locurile sfinte? Si e bine, cred eu, daca dupa aceste pelerinaje se vede si o schimbare in bine in viata noastra duhovniceasca.
 Daca nu, ramane doar turism si in final spunem doar" ce frumos a fost!".
Dupa pelerinaje, obisnuiesc sa mai citesc despre viata sfintilor si incerc sa inteleg cum acesti oameni puteau sa aiba o credinta asa de puternica si o dragoste atat de mare pentru Iisus, incat puteau trece prin multe incercari, schingiuiri, iar noua ne vine greu sa facem macar o rugaciune cum se cuvine sau sa facem milostenie, iar de smerenie ce sa mai vorbesc?!

Pelerinaj la Lavra Pecerska-Kiev (3)

Dupa ce am aflat cate ceva despre acest asezamant,despre care nu prea auzisem pana acum, am plecat pentru a vedea cu ochii nostri.
Mai intai am aflat ca Lavra se imparte in doua parti,din care doar una ne era accesibila.
Se vedeau pretutindeni biserici uriase cu o arhitectura specifica locurilor.
Cupolele bisericilor au forma unor cepe lunguiete.Aceasta forma o descoperim si in straiele preotilor.
Ziua o incepeam cu participarea la Sfanta Liturghie. Pana la biserica unde se slujea am trecut pe multe stradute.
Am coborat mult si am trecut prin niste porti despre care se spune ca aduc ajutor daca te gandesti la ce dorinta sa-ti indeplineasca Dumnezeu. Si cine nu are dorinte de indeplinit?
Am ajuns in sfarsit la biserica. Desi era sambata, biserica era foarte aglomerata.
 Am trecut de pridvor si ne-am strecurat inchinandu-ne, pana am ajuns aproape de altar.
Desi nu intelegeam cuvintele, am urmarit randuiala slujbei aici. In mijlocul bisericii era un loc rezervat, unde se tinea o parte din slujba.
Totul era altfel ca la noi. Vesmintele preotilor erau diferite, la fel ale diaconilor, ale calugarilor si calugaritelor.
Foarte multa lume dadea pomelnice pentru vii si adormiti. In mijlocul bisericii s-au citit pomelnicele.
Am vazut multa evlavie in comportamentul celor din biserica. Am asistat si la Sfanta Impartasanie. Toti luau cu multa piosenie Sfanta Impartasanie si plecau cu mainile incrucisate pe piept. N-am inteles semnificatia acestui gest.
La sfarsitul slujbei s-a coborat cu niste scripeti icoana Maicii Domnului si dupa ce s-au inchinat preotii, au trecut pe la icoana si cei ce au participat la slujba.
Am observat ca la fiecare icoana erau niste prosopele cu care stergeau icoana dupa ce o sarutau. De data asta la icoana statea un preot si stergea dupa fiecare grup de 3-4 oameni.
Am avut o mare bucurie ca desi, n-am inteles cuvintele spuse de preoti, stiam ce spun si aveam timp sa privesc la toate icoanele ce impodobeau biserica. Sunt foarte frumoase icoanele rusesti.

Pelerinaj la Lavra Pecerska-Kiev (2)

Lavra Pecerska este asezata in latura de sud a Kievului,pe doua coline de pe tarmul drept al raului Nipru.
In secolul al -XI-lea, intreaga regiune era acoperita de o padure deasa.
Primul ascet venit aici a fost preotul Ilarion, care a sapat o pestera in stanca si s-a dedicat vietii ascetice de post si rugaciune.
In 1051, Ilarion a fost ales mitropolit de Kiev si astfel pestera va ramane parasita o vreme. Mai tarziu insa,va veni si se va aseza aici cuviosul Antonie, Athonitul, parintele si intemeietorul monahismului rus.
A devenit apoi manastire de obste prin grija marelui organizator al monahismului rus, cuviosul Teodosie.
In primele doua secole de existenta( sec. XI-XII) manastirea se distinge ca un mare centru monastic si duhovnicesc. Aici se lucra intens la copierea manuscriselor, se scriau cronici si sinaxare.
Astfel, cam pe la anul 1113 cuviosul monah Nestor(1050-1114) a scris Cronica sa, prima de acest gen in literatura rusa.
Graitor este faptul ca in aceasta perioada a primelor doua secole de la aceasta manastire provin nu mai putin de 20 de episcopi ai Bisericii Ruse.
Pana la jumatatea sec. al-XIII-lea, Manastirea Pesterilor va cunoaste o perioada de mare inflorire. Exceptie va face perioada de dupa 1096 cand din cauza invaziei polonezilor, vor avea loc mari distrugeri materiale si umane.
Au murit in decursul acelor lupte multi monahi, au fost distruse chilii si furate obiecte de cult pretioase.
Biserica centrala a manastirii, ridicata in cinstea Maicii Domnului a fost incendiata.
Ea fusese sfintita doar cu 7 ani inainte. Au fost necesari aproape 50 de ani pentru refacerea distrugerilor provocate atunci.
Cu mult mai dezastroase se vor dovedi insa invaziile ulterioare ale mongolilor care in 1240 si apoi in 1300 au distrus biserica centrala si cele mai multe dintre chilii.
Monahii care au scapat cu viata au fost nevoiti sa se refugieze in muntii impaduriti din imprejurimi, unde fiecare si-a sapat in stancă cate o pestera-chilie
Se adunau insa adesea in vreme de pace la ruinele vechii manastiri pentru a savarsi impreuna Sfintele Slujbe
De doua ori se va restaura apoi Manastirea Pesterilor si tot de doua ori va vi din nou distrusa de catre invaziile tatarilor din 1399 si respectiv 1484.
Pana la sfarsitul secolului al XVI-lea ea se va gasi sub jurisdictia Mitropoliei din Kiev.
Apoi va deveni starnopighie a Patriarhiei de Constantinopol.
In aceasta perioada, Manastirea Pesterilor va avea de infruntat un nou dusman-uniatia.
Astfel, la Sinodul de la Brest-Litovsk 1596, regele Poloniei, Sigismund al-III-lea,(1566-1632) si Papa Clement al-III-lea au hotarat ca staretul Lavrei sa treaca din nou sub ascultarea Mitropolitului de Kiev, care semnase actul de unire.
Au fost mai multa incercari de a indeparta staretul ortodox, dar acesta a fost aparat in lupte crancene de monahi.
Pana la mijlocul sec. al XVII-lea Manastirea Pesterilor va ramane un puternic centru de rezistenta impotriva uniatiei si a propagandei latine.
In 1688 la un secol de la infiintarea Patriarhiei de Moscova (1589)manastirea va trece sub jurisdictia acesteia, iesind definitiv de sub ascultarea fata de Patriarhia Ecumenica.
La inceputul sec. al XVII-lea, arhimandritii Elisei si Zaharia vor pune bazele tipografiei manastirii.
Pana la sfarsitul aceluiasi secol, se vor tipari aici 117 carti importante cu continut liturgic si dogmatic, combatandu-se in acelasi timp propaganda unionista
Opera lor va fi continuata de catre arhimandritul Petru Movila(1627-1633) care a infiintat si o scoala teologica de invatamant superior.
Aceasta scoala, prima de acest gen din Rusia, se va transforma cativa ani mai tarziu in celebra Academie Teologica de la Kiev.
In acelasi secol, insa, din cauza conflictelor ruso-turce, manastirea a fost adeseori supusa de atacuri devastatoare din partea turcilor.
In scopul apararii ei, tarul o va intari la inceput cu baricade de pamant, iar apoi cu ziduri de aparare din piatra, pe toate laturile si turnuri de supraveghere.
In 1718 un incendiu puternic a distrus tipografia, biblioteca, biserica centrala si cea mai mare parte a complexului monastic.
Dintre ruine si cenusa, monahii au recuperat celebra icoana, facatoare de minuni a Maicii Domnului, care in chip minunat nu a suferit nimic din cauza incendiului.
Tarul, Petru cel Mare a dat ordin sa se inceapa lucrarile de reconstructie cu sprijinul curtii imperiale.
Tarul, Petru cel Mare a lasat chiar prin testament urmasilor sai porunca de a se ingriji de soarta manastirii si de a o proteja.
In urmatoarele doua secole pana la caderea regimului tarist, slavita Manastire a Lavrei Pesterilor din Kiev stravnopighie sinodala din 1721 va straluci pe tot cuprinsul imperiului rusesc, daruind roade  bogate de  sfintenie si evlavie.
Va fi asemenea unui castru al Ortodoxiei ce va triumfa in luptele impotriva ereticilor.
Va fi de asemenea un puteric centru de arta si cultura bisericeasca, intarind teologia academica prin numeroase editari de carte.
Acest stralucitor far duhovnicesc va fi stins in mod brutal de catre regimul comunist, ce a urmat revolutiei din 1917.
In 1941 manastirea a fost jefuita de catre trupele germane care au furat de aici diferite piese de arhitectura apartinand sec. XI-XVIII-lea.
Dupa prabusirea blocului comunist si a ideologiei comuniste a inceput din nou sa straluceasca dumnezeiasca lumina a vietii si culturii monahale