Pelerinaj la Lavra Pecerska-Kiev(7)

Trecuse de amiaza si ne pregateam pentru finalul pelerinajului. Ghida ne propune sa mergem la Manastirea Kitaev. Manastirea este asezata la marginea orasului Kiev.
Manastirea se remarca prin culoarea verde deschis a zidurilor ce intra in contrast cu albul caselor din jur.
Manastirea e veche si oferea calugarilor multa liniste, de aceea multi se retrageau aici de la Lavra Pecerska din Kiev pentru a duce o viata monahala retrasa.
Prima atestare documentara a Manastirii Kitaev este in anul 1159. Zona i-a apartinut cneazului Iuri Bogoliubov.
Pesterile din Kitaev aveau aproximativ aceeasi lungime ca cele din Lavra Pecerska, si au fost descoperite in 1858.
In 1716, guvernatorul Kievului, Dimitri Golit a construit in pustie o biserica de lemn  inchinata sfantului Serghie de Rodonej. De atunci manastirea a trecut in subordinea Lavrei Pecerska.
In 1744, manastirea a fost vizitata de imparateasa Elisabeta, Petrovna ( fiica lui Petru I), dupa care a contribuit la constructia trapezei.
La inceputul sec. al-XX-lea aici s-a deschis un orfelinat.
Dupa 1917 manastirea a fost devastata, devenind inchisoare pentru preotii si monahii din Kiev si din imprejurimi.
In 1939, clopotnita a fost aruncata in aer, cartile si alte obiecte bisericesti de valoare s-au pierdut, multe au fost arse.
Nu se stie ce s-a intamplat cu altarul de lemn din sec.al-XIII-lea, in stil baroc, poleit cu aur.
Ultimii calugari au fost arestati in 1931 si acuzati de activitate contrarevolutionara.
Dupa 1931, aici au functionat o casa a invalizilor, apoi o fabrica, iar biserica Sf. Serafim a devenit un fel de club al ateismului.
 Renasterea manastirii a inceput in 1990
In manastire se afla moastele Cuviosului Teofil care a trait in sec. al-XII-lea.
De asemenea aici a fost ingropat arhimandritul Teofil care a murit in 1996, iar langa biserica se afla mormantul Cuvioasei Dositeea.
In biserica, la icoana Sf. Serafim din Sarov se gasesc manecutele cu care a slujit Sfantul in timpul vietii sale si o particica din piatra pe care Cuviosul Serafim s-a rugat 1000 de zile si o mie de nopti.
Avand evlavie la acest sfant, staretul acestei manastiri a primit in dar de la manastirea de la Diveevo bucatica de piatra pe care s-a rugat cuviiosul.
Inainte de a se duce la Sarov, Cuviosul Serafim a fost la Kiev, s-a inchinat pe le toate Sfintele Moaste si a auzit ca pe aici pe muntele de la Kitaev este cuviosul Dositei, si a venit sa ia binecuvantare in viata, sa intrebe in care parte sa se indrepte.
Cuviosul, de fapt femeie,i-a spus:" Du-te la Sarov ca acolo te vei mantui, acolo e locul tau.
 Si a plecat la Sarov.
Ca sa aflam mai multe despre Cuvioasa Dositeea, urcam pe o carare, printre pomi, trecem pe langa un mic iaz si urcam apoi cateva sute de trepte amenajate pe o carare in padure pana ajungem la grota Sfintei Dositeea care a dus aici o viata de ascet aproape zavorata.
Aici in pestera a stat Sfanta Dositeea, care se tragea dintr- familie foarte bogata, din neamului lui Dimitrie Donskoi, unul din cnezii, rusi, acesta fiind la randul lui, urmasul de suflet al lui Serghie de Radonej.
Din copilarie, Dositeea si-a dedicat viata lui Dumnezeu, s-a retras la manastire cand era mica si s-a ascuns sub nume barbatesc.
Venind la manastire ea s-a prezentat drept un tanar fiu de taran serb.
In acele vremuri taranii serbi nu se puteau calugari.
Din aceasta cauza, Dositeea nefiind calugarita, a sapat aceasta grota si s-a rugat aici lui Dumnezeu timp de 12 ani.
Calugarii din manastire ii aduceau o data pe saptamana paine si apa.
Despre calugarul care se ruga in aceasta grota, a mers vestea in lume, si aici au inceput sa vina multi oameni in cautarea unui ajutor.
La un moment dat, aflandu-se la Kiev si afland despre minunile savarsite de calugarul din grota, Elisabeta Petrovna, fiica lui Petru I, a venit aici sa-l cunoasca,si chiar sa intervina, pentru ca biserica sa permita calugarirea lui Dositei.
Cuvantul ei a fost decisiv si tanarul taran serb care era de fapt tanara,de vita nobila, a devenit calugarul Dositei.
La varsta de 18 ani, un oarecare prohor Mosnin a venit la calugarul Dositei a ceara sfat. Calugarul l-a sfatuit pe acesta sa plece la Manastirea Sarov, proorocindu-i un viitor har duhovnicesc.
Tanarul Prohor era cel care avea sa devina Sfantul Serafim de Sarov.
Calugarul Dositei era vazator cu duhul. Tot el l-a indrumat si pe calugarul Teofan sa plece pe insulele Solovet. Numai dupa moartea Dositeei au aflat ca ascetul era femeie.
Ne-am grupat si am inceput sa coboram in grota. Erau culoare foarte stramte si luminate cu candele din loc in loc. Am mai luat si lumanari.
 Nu puteau intra decat grupuri mici.
Am fost avertizati ca vom iesi cu hainele prafuite. Nu puteai sa te feresti sa nu te atingi de pereti.
Totdeauna cand am vazut astfel de locuri unde au trait sfinti, m-am intrebat cum au reusit acei oameni sa supravietuiasca in asa conditii.
Noi cu cat stam in conditii mai bune cu atat ne lenevim si ne scade credinta.Ei au fost ajutati de Dumnezeu sa traiasca si sa accepte asa conditii si de aceea au ajuns sfinti.
Am coborat apoi la biserica Kitaev, unde am aflat mai multe despre Sf Teofil care a trait ca nebun pentru Hristos.
A fost ultima manastire pe care am vazut-o, apoi ne-am intors la Pecerska si ne-am pregatit pentru intoarcerea in tara.
E de mare folos un pelerinaj pe la locuri sfinte. Dezavantajul e ca se face in graba si nu ai timp sa traiesti ceea ce vezi. Eu mai citesc dupa aceea despre aceste locuri si trag concluzii.
Inca mai sunt oameni care il cauta pe Dumnezeu si rugatori iubiti de Dumnezeu care se roaga pentru iertarea pacatelor noastre si asta deocamdata ne salveaza, ca altfel am fi pierduti

Pelerinaj la Lavra Pecerska-Kiev(6)

A doua zi era duminica si in program era planificat sa participam la Sf. Liturghie. Am parcurs de la poarta pana la biserica in care se facea Sf. Liturghie, multe strazi  si am admirat frumusetea multor biserici.
Vremea era tot ploioasa si pe strazi era mazga. Biserica in care am intrat avea hramul Maicii Domnului.
 Am intrat intr-un pridvor imens si ne-am straduit sa ne apropiem si noi pe cat posibil de Altar. Ne-a fost imposibil, fiindca era foarte multa lume. Presupun ca era foarte frumoasa, dar ne-am multumit sa stam in pridvor.
 Aici vin oameni din toate colturile tarii si nu numai. Ghida ne-a spus ca daca stim ruseste ne putem spovedi si impartasi acolo. Dar nu stiam.
In pridvor erau aranjate pe langa stalpii bisericii mesute pe care era cate o carte bisericeasca si la care se gasea cate un preot.
 La fiecare preot era un rand considerabil cu oameni ce stateau sa se spovedesca. Dupa binecuvantare cred ca se duceau in fata si primeau impartasania in aceeasi zi.
La un preot a venit o tanara cu un caiet din care a citit mult timp. Banuiesc, ca acolo erau trecute pacatele.
 Cand a terminat, parintele a binecuvantat-o. Eu am zambit, fiindca am citit undeva ca la duhovnic trebuie sa-ti spui pacatele si sa te caiesti, nu sa le povestesti cum le-ai facut. Dar asta nu era treaba mea.
Lumea cauta pe Dumnezeu si asta e bine, mai ales acum cand sunt forte tot mai puternice care lupta sa ne indeparteze de Dumnezeu.
Daca Dumnezeu ne ajuta sa invatam a ne ruga, a posti, a face milostenie si fapte bune,suntem salvati.
N-am stat pana la terminarea slujbei, caci nici nu vedeam, nici nu intelegeam cuvintele ce se auzeau in difuzoare.
Am plecat sa mai cunoastem Lavra. Am luat apa de la izvorul sfintilor Antonie si Teodosie. Am incercat sa intram intr-o biserica unde se afla caciula Sf. Marcu, dar n-am gasit-o deschisa.
Am mai intrat prin pangarele unor bisericute si am mai cumparat iconite, mir si tamaie.
Am citit despre Sf. Marcu ca era foarte smerit, avea ca ascultare sa faca gropi pentru calugarii ce mureau, si pentru smerenia lui, Dumnezeu i-a dat darul de a comunica cu mortii.
Am mai ratacit pe stradutele Lavrei si am descoperit un seminar teologic, multe biserici, dar si chioscuri in care se vindeau suveniruri.
La pranz ne-am intalnit cu totii la autocar si ne-am continuat itinerarul.

Pelerinaj la Lavra Pecerska-Kiev(5)

Dupa masa am urmat itinerarul propus de ghida.
Un prim popas a fost la o bisericuta intre blocuri, ce avea icoana Maicii Domnului-Smerenia si moaste ale sfintelor Dumitra si Olimpiada
Aici se spune ca pe vremuri s-a hotarat ca icoana Maicii Domnului, sa fie reconditionata, fiindca se afla intr-un stadiu avansat de degradare.
Dar cand au scos-o din rama, pe sticla s-a observat  ca era imprimata icoana. Daca te uiti atent vezi conturul icoanei pe sticla.
Alaturi este si icoana repictata, iar lumea se inchina la amandoua cu aceeasi evlavie.
In bisericile din Kiev am observat ca lumanarile se ard in biserica. Ard deodata zeci de lumanari, fara restrictie, si bisericile sunt pline de inchinatori.
Am continuat drumul in Gradina Botanica unde era biserica Sf. Iona. Si aici ne-am inchinat si am admirat arhitectura bisericii si icoanele. Am aflat ca aici si-a facut ucenicia Sf. Serafim de Sarov. In gradina erau si alte locuri de inchinare, asa ca am mers si pe acolo.
Deja se apropia seara si au inceput sa se aprinda luminile in Kiev.
M-a impresionat arhitectura orasului cu cladiri masive si sosele foarte late. Multe statui ce se vedeau din loc in loc erau ale Sf. Arhangheli si ai altor sfinti protectori.
Ghida ne-a propus sa vedem o manastire, Sf. Flor. Am ajuns la vecernie. Biserica era luminata de candelabre, dar si de multele lumanari aprinse de inchinatori.
Ne-am inchinat pe la toate icoanele si am ascultat slujba.
Se spune ca aici a fost o manastire in care erau aduse fete din familii instarite, iar ca sa se deosebeasca  de maicutele de la alte manastiri purtau voal negru, asa cum poarta si acum.
Hainele calugaritelor au alta croiala decat la noi. Ne-am inchinat apoi la un mormant si am luat de la o fantana apa vindecatoare.
Am pornit spre locul de cazare, dar ghida ne-a povestit ca in Kiev sunt multe biserici luate de rascolnici(razvratiti). Una din aceste biserici e Catedrala in care se afla moastele Sf. Varvara.
Ne-am inchinat la multe icoane si la moaste.Ni s-a spus ca sa nu cumparam nimic de la ei, desi aveai ce, pentru ca acestia sunt niste razvratiti si nu asculta de superiorii bisericii ortodoxe ruse.
Catedrala e imensa si ca multe biserici de aici au trei altare. Icoanele sunt vechi dar de o frumusete inegalabila.
Spre locul de cazare am mai primit informatii despre oras, e intr-adevar un oras monumental.

Pelerinaj la Lavra Pecerska-Kiev (4)

Cand am iesit de la slujba, ghida ne astepta sa ne conduca la pesterile cu moaste.
Am intrat intr-un paraclis unde ne-am inchinat, am luat cate o lumanare si in cea mai perfecta ordine am inceput sa coboram niste scari foarte inguste.
La fel erau si culoarele, luminate slab, iar din loc in loc erau icoane si moaste, multe sicrie cu moaste.
Tot de pe culoare se vedeau niste ferastruici mici dupa care fusesera pesterile in care au stat sfinii zavorati. Unii au fost scosi de acolo, dar altii si-au ales pestera ca mormant, deci au ramas acolo si dupa ce au murit.
 Prin unele ferastruici se vedea o lumina slaba, desi nu erau luminate cu candele sau lumanari.
Printr-n astfel de geam am vazut niste recipiente din sticla in care pluteau niste cranii. Se spune ca din aceste cranii ivora mir.
Au venit "oameni de stiinta" sa cerceteze ce se intampla acolo si n-au putut da nici o explicatie " stiintifica".
Cred ca ne-am inchinat la mai mult de o suta de sfinte moaste. Se trecea repede prin aceste culoare si aproape ca nu aveai timp sa te rogi si sa simti ce se intampla acolo.
Sute de calugari au murit rugandu-se pentru o lume intreaga.
Dumnezeu le-a ascultat ruga de nu ne-a prapadit dupa atatea rele cate facem.
Acesti rugatori sunt adevarate modele de traire duhovniceasca, de smerenie, dragoste, rugaciune si post.
In Lavra Pesterilor au vietuit de-a lungul timpului mii de calugari pana a aparut comunismul. Zeci de episcopi s-au ridicat de acolo.
Trecand prin pesteri si vazand sfintele moaste mi-am dat seama cat de mica e credinta si smerenia noastra.
Am gandit ca atata timp cat vor fi acesti rugatori, Dumnezeu ne va incerca, dar nu ne va pierde.
La inceput viata monahilor era organizata dupa modelul celei din Muntele Athos.
Cand am iesit din Pesteri am luat contact iar cu lumea noastra: chioscuri in care se vindeau fel de fel de obiecte, si cantina. M-a dezamagit aceasta trapeza.
Se ofereau mancaruri in portii mici, dar destul de piparate la pret.
Ma gandeam ca la noi la Sihastrie, la pranz si nu numai, sunt chemati pelerinii la masa fara sa plateasca. Un preot binecuvanteaza masa si e nemaipomenit de buna, desi nu se mananca niciodata carne.
In Lavra parca nu se mai urmeaza linia duhovniceasca a acelor sfinti. Totul s-a transformat in turism. Gasesti fel de fel de obiecte care sa-ti poata aminti de acest pelerinaj: batiste si alte obiecte pe care le treci pe deasupra moastelor.
Toti sunt doritori de mantuire si cred ca doar cu atingerea de moaste te poti vindeca.E adevarat,dar asta cand mai ajutam cu credinta si faptele noastre, cu rugaciuni, post si milostenie.
Mi se pare mie , sau azi a devenit o moda de a vizita locurile sfinte? Si e bine, cred eu, daca dupa aceste pelerinaje se vede si o schimbare in bine in viata noastra duhovniceasca.
 Daca nu, ramane doar turism si in final spunem doar" ce frumos a fost!".
Dupa pelerinaje, obisnuiesc sa mai citesc despre viata sfintilor si incerc sa inteleg cum acesti oameni puteau sa aiba o credinta asa de puternica si o dragoste atat de mare pentru Iisus, incat puteau trece prin multe incercari, schingiuiri, iar noua ne vine greu sa facem macar o rugaciune cum se cuvine sau sa facem milostenie, iar de smerenie ce sa mai vorbesc?!

Pelerinaj la Lavra Pecerska-Kiev (3)

Dupa ce am aflat cate ceva despre acest asezamant,despre care nu prea auzisem pana acum, am plecat pentru a vedea cu ochii nostri.
Mai intai am aflat ca Lavra se imparte in doua parti,din care doar una ne era accesibila.
Se vedeau pretutindeni biserici uriase cu o arhitectura specifica locurilor.
Cupolele bisericilor au forma unor cepe lunguiete.Aceasta forma o descoperim si in straiele preotilor.
Ziua o incepeam cu participarea la Sfanta Liturghie. Pana la biserica unde se slujea am trecut pe multe stradute.
Am coborat mult si am trecut prin niste porti despre care se spune ca aduc ajutor daca te gandesti la ce dorinta sa-ti indeplineasca Dumnezeu. Si cine nu are dorinte de indeplinit?
Am ajuns in sfarsit la biserica. Desi era sambata, biserica era foarte aglomerata.
 Am trecut de pridvor si ne-am strecurat inchinandu-ne, pana am ajuns aproape de altar.
Desi nu intelegeam cuvintele, am urmarit randuiala slujbei aici. In mijlocul bisericii era un loc rezervat, unde se tinea o parte din slujba.
Totul era altfel ca la noi. Vesmintele preotilor erau diferite, la fel ale diaconilor, ale calugarilor si calugaritelor.
Foarte multa lume dadea pomelnice pentru vii si adormiti. In mijlocul bisericii s-au citit pomelnicele.
Am vazut multa evlavie in comportamentul celor din biserica. Am asistat si la Sfanta Impartasanie. Toti luau cu multa piosenie Sfanta Impartasanie si plecau cu mainile incrucisate pe piept. N-am inteles semnificatia acestui gest.
La sfarsitul slujbei s-a coborat cu niste scripeti icoana Maicii Domnului si dupa ce s-au inchinat preotii, au trecut pe la icoana si cei ce au participat la slujba.
Am observat ca la fiecare icoana erau niste prosopele cu care stergeau icoana dupa ce o sarutau. De data asta la icoana statea un preot si stergea dupa fiecare grup de 3-4 oameni.
Am avut o mare bucurie ca desi, n-am inteles cuvintele spuse de preoti, stiam ce spun si aveam timp sa privesc la toate icoanele ce impodobeau biserica. Sunt foarte frumoase icoanele rusesti.

Pelerinaj la Lavra Pecerska-Kiev (2)

Lavra Pecerska este asezata in latura de sud a Kievului,pe doua coline de pe tarmul drept al raului Nipru.
In secolul al -XI-lea, intreaga regiune era acoperita de o padure deasa.
Primul ascet venit aici a fost preotul Ilarion, care a sapat o pestera in stanca si s-a dedicat vietii ascetice de post si rugaciune.
In 1051, Ilarion a fost ales mitropolit de Kiev si astfel pestera va ramane parasita o vreme. Mai tarziu insa,va veni si se va aseza aici cuviosul Antonie, Athonitul, parintele si intemeietorul monahismului rus.
A devenit apoi manastire de obste prin grija marelui organizator al monahismului rus, cuviosul Teodosie.
In primele doua secole de existenta( sec. XI-XII) manastirea se distinge ca un mare centru monastic si duhovnicesc. Aici se lucra intens la copierea manuscriselor, se scriau cronici si sinaxare.
Astfel, cam pe la anul 1113 cuviosul monah Nestor(1050-1114) a scris Cronica sa, prima de acest gen in literatura rusa.
Graitor este faptul ca in aceasta perioada a primelor doua secole de la aceasta manastire provin nu mai putin de 20 de episcopi ai Bisericii Ruse.
Pana la jumatatea sec. al-XIII-lea, Manastirea Pesterilor va cunoaste o perioada de mare inflorire. Exceptie va face perioada de dupa 1096 cand din cauza invaziei polonezilor, vor avea loc mari distrugeri materiale si umane.
Au murit in decursul acelor lupte multi monahi, au fost distruse chilii si furate obiecte de cult pretioase.
Biserica centrala a manastirii, ridicata in cinstea Maicii Domnului a fost incendiata.
Ea fusese sfintita doar cu 7 ani inainte. Au fost necesari aproape 50 de ani pentru refacerea distrugerilor provocate atunci.
Cu mult mai dezastroase se vor dovedi insa invaziile ulterioare ale mongolilor care in 1240 si apoi in 1300 au distrus biserica centrala si cele mai multe dintre chilii.
Monahii care au scapat cu viata au fost nevoiti sa se refugieze in muntii impaduriti din imprejurimi, unde fiecare si-a sapat in stancă cate o pestera-chilie
Se adunau insa adesea in vreme de pace la ruinele vechii manastiri pentru a savarsi impreuna Sfintele Slujbe
De doua ori se va restaura apoi Manastirea Pesterilor si tot de doua ori va vi din nou distrusa de catre invaziile tatarilor din 1399 si respectiv 1484.
Pana la sfarsitul secolului al XVI-lea ea se va gasi sub jurisdictia Mitropoliei din Kiev.
Apoi va deveni starnopighie a Patriarhiei de Constantinopol.
In aceasta perioada, Manastirea Pesterilor va avea de infruntat un nou dusman-uniatia.
Astfel, la Sinodul de la Brest-Litovsk 1596, regele Poloniei, Sigismund al-III-lea,(1566-1632) si Papa Clement al-III-lea au hotarat ca staretul Lavrei sa treaca din nou sub ascultarea Mitropolitului de Kiev, care semnase actul de unire.
Au fost mai multa incercari de a indeparta staretul ortodox, dar acesta a fost aparat in lupte crancene de monahi.
Pana la mijlocul sec. al XVII-lea Manastirea Pesterilor va ramane un puternic centru de rezistenta impotriva uniatiei si a propagandei latine.
In 1688 la un secol de la infiintarea Patriarhiei de Moscova (1589)manastirea va trece sub jurisdictia acesteia, iesind definitiv de sub ascultarea fata de Patriarhia Ecumenica.
La inceputul sec. al XVII-lea, arhimandritii Elisei si Zaharia vor pune bazele tipografiei manastirii.
Pana la sfarsitul aceluiasi secol, se vor tipari aici 117 carti importante cu continut liturgic si dogmatic, combatandu-se in acelasi timp propaganda unionista
Opera lor va fi continuata de catre arhimandritul Petru Movila(1627-1633) care a infiintat si o scoala teologica de invatamant superior.
Aceasta scoala, prima de acest gen din Rusia, se va transforma cativa ani mai tarziu in celebra Academie Teologica de la Kiev.
In acelasi secol, insa, din cauza conflictelor ruso-turce, manastirea a fost adeseori supusa de atacuri devastatoare din partea turcilor.
In scopul apararii ei, tarul o va intari la inceput cu baricade de pamant, iar apoi cu ziduri de aparare din piatra, pe toate laturile si turnuri de supraveghere.
In 1718 un incendiu puternic a distrus tipografia, biblioteca, biserica centrala si cea mai mare parte a complexului monastic.
Dintre ruine si cenusa, monahii au recuperat celebra icoana, facatoare de minuni a Maicii Domnului, care in chip minunat nu a suferit nimic din cauza incendiului.
Tarul, Petru cel Mare a dat ordin sa se inceapa lucrarile de reconstructie cu sprijinul curtii imperiale.
Tarul, Petru cel Mare a lasat chiar prin testament urmasilor sai porunca de a se ingriji de soarta manastirii si de a o proteja.
In urmatoarele doua secole pana la caderea regimului tarist, slavita Manastire a Lavrei Pesterilor din Kiev stravnopighie sinodala din 1721 va straluci pe tot cuprinsul imperiului rusesc, daruind roade  bogate de  sfintenie si evlavie.
Va fi asemenea unui castru al Ortodoxiei ce va triumfa in luptele impotriva ereticilor.
Va fi de asemenea un puteric centru de arta si cultura bisericeasca, intarind teologia academica prin numeroase editari de carte.
Acest stralucitor far duhovnicesc va fi stins in mod brutal de catre regimul comunist, ce a urmat revolutiei din 1917.
In 1941 manastirea a fost jefuita de catre trupele germane care au furat de aici diferite piese de arhitectura apartinand sec. XI-XVIII-lea.
Dupa prabusirea blocului comunist si a ideologiei comuniste a inceput din nou sa straluceasca dumnezeiasca lumina a vietii si culturii monahale

Pelerinaj la Lavra PecersKa-Kiev

Pentru a nu stiu a cata oara traiesc o experienta, care ma duce la concluzia ca totul se intampla cum vrea Dumnezeu, indiferent ce planuri ti-ai face.
Toamna trecuta ne-am propus sa mergem si noi undeva pentru a mai schimba peisajul. Cu un timp in urma ,prietena mea, Antonica ne-a invitat sa mergem cateva zile la ea la Tulcea, dar cand am hotarat sa mergem ea s-a scuzat ca are alti musafiri , deci am renuntat. Am cautat apoi o statiune si a aparut oportunitatea de a merge cateva zile la Viorela la Vatra Dornei.
Si cand toate parca erau hotarate, a aparut un anunt la biserica pentru un pelerinaj la Kiev la Lavra Pecerska. Aveam pasaport, deci puteam merge, mai ales ca nu stiam mai nimic despre aceste locuri.
Plecarea a fost vineri pe 31 oct. 2008, din fata la Billa. Organizatorii ne duceau cu un maxi-taxi pana la Chisinau. De la biserica nu eram decat vreo 4 persoane.
La Chisinau mai fusesem, de aceea n-am descoperit multe noutati pe drum, doar ca ne-a tinut cam mult la vama.
In jurul orei 9 eram deja la Chisinau. Cu bagajele nu era prea comod sa te deplasezi, dar n-aveam de ales, trebuia pana seara la ora 19 sa ne ocupam timpul.
Mai intai am cautat sa schimbam lei pe grivne ucrainiene, apoi am mers la Catedrala. Era prima biserica pe care o vazusem ce avea trei altare. Ne-am inchinat la icoanele deosebit de frumoase. Cand am iesit, m-am amuzat putin ca nici aici n-am scapat de cersetori, numai ca ei acceptau orice moneda, ca stiau sa le schimbe in moneda nationala.
Desi eram obositi si cu bagaje, am mers incet- incet de-a lungul orasului, condusi de ghid, un student moldovean ce era student la teologie in Iasi.
Am ajuns la Gara de tren si ne-am asezat pe bancile din parcul din fata. Prin rotatie stateam la bagaje si plecam prin imprejurimi.
Cu Nelu am fost intr-o piata acoperita dar care nu era prea aprovizionata. M-a surprins ca pe marginea trotuarului erau multe persoane ce expuneau obiecte vechi pentru comercializare. Un vizibil semn de saracie. M-a surprins placut gara in care domnea curatenia peste tot
La ora 19 a venit in sfarsit autocarul ce urma sa ne duca la Kiev. Am calatorit noaptea, deci n-am putut vedea nimic din peisaj. Un moment destul de neplacut am avut in vamile din Moldova-Transnistria -Ucraina, unde ne-au tinut destul de mult, desi nu erau prea multe masini de verificat.
Se simte de departe ca acolo romanii nu prea sunt iubiti. E greu de calatorit noaptea, dar ne-am straduit sa ne odihnim cat s-a putut, pentru ca urma o zi cu multe activitati.
Dimineata am ajuns in Kiev. Era vreme innorata. Am facut cunostinta cu ghida din Kiev ce ne-a vorbit de Lavra Pecerska.